Clauzele IF
Pe parcursul primelor 2 parti v-am aratat bazele textului in PHP si cum sa-l stocati in variabile. In aceasta sectiune va voi arata cum sa folositi clauzele IF pentru a lua decizii in scripturi.
Bazele IF-ului
Instructiunea IF este folosita pentru a compara 2 valori si a lua diferite actiuni in functie de rezultatele testului. Se compun din IF, THEN, ELSE. Se verifica conditia; daca este adevarata, se executa THEN; daca nu, ELSE.
Structura IF:
IF (ceva == altceva)
{
Ramura THEN
} else {
Ramura ELSE
}
Variabile
Instructiunea IF se foloseste de obicei pentru a compara o variabila cu text, un numar, sau alta variabila. Exemplu:
if ($username == "webmaster")
Compara continutul din variabila cu stringul. Se executa sectiunea THEN doar daca variabila este identica cu textul dintre ghilimele.
Construirea ramurii THEN
if ($username == "webmaster") {
echo "Introduceti parola";
}
Aceasta va afisa textul daca username-ul este webmaster. Daca nu, nu se va afisa nimic. O instructiune IF poate fi lasata exact asa, nu este necesar sa existe partea ELSE. Aceasta este folositoare daca se utilizeaza mai multe instructiuni IF.
Construirea ramurii ELSE
Se poate adauga scriptului o ramura THEN:
if ($username == "webmaster") {
echo "Introduceti parola";
} else {
echo "Username invalid";
}
Desigur ca nu sunteti limitati la doar o linie de cod. Puteti adauga orice comenzi PHP intre acolade, sau chiar alte instructiuni IF.
Alte comparatii
Sunt si alte moduri in care puteti folosi clauza IF pentru a compara valori. In primul rand, se pot compara 2 variabile diferite:
if ($parolaintrodusa == $password)
De asemenea putem folosi simbolurile de comparatie pentru a vedea daca o variabila este mai mare sau mai mica decat alta:
if ($varsta < "13")
Puteti verifica mai multe conditii intr-o instructiune IF. De exemplu, daca avem un formular si vrem sa verificam daca a fost lasat gol vreun camp, putem scrie:
if ($name == "" || $email == "" || $password == "") {
echo "Completati toate campurile";
}
joi, 27 noiembrie 2008
duminică, 16 noiembrie 2008
PHP Tutorial 2 - Afisare si variabile
Afisarea textului
Pentru a afisa un text in PHP este foarte simplu. Putem folosi functia deja existent in PHP print(). Un exemplu de folosire a acestei functii este urmatorul :
<?
print("Hello world!");
?>
Acest cod are ca rezultat afisarea pe ecran a textului : Hello World!
Variabile in PHP
La fel ca majoritatea limbajelor de programare, PHP permite definirea de variabile. Exista mai multe tipuri de variabile in PHP, cel mai folosit fiind “string” care poate retine text sau numere. Toate string-urile incep cu caracterul “$”. Pentru a asigna text unui string folosim urmatorul cod :
$welcome_text = "Hello and welcome to my website.";
Observam ca asignarea se face destul de simplu. Ceea ce trebuie sa retinem este ca variabilele in PHP sunt case sensitive : adica Welcome_text este diferit de welcome_text. Numele variabilelor nu pot incepe cu “_” sau cu cifre.
Atunci cand vrem sa asignam o valoare numerica unei variabile facem astfel :
$userid = 346;
Observam ca nu am mai pus ghilimele. Asta inseamna ca asignam variabilei valoarea numerica 346 si nu textul “346”.
Afisarea variabilelor
Pentru a afisa o variabila pe ecran folosim, la fel ca mai sus, functia print(), numai ca de data aceasta ii vom da ca parametru o variabila si nu un text :
<?
$welcome_text="Hello and welcome to my website.";
print($welcome_text);
?>
Observam ca atunci cand vrem sa dam o variabila ca parametru unei functii nu folosim ghilimele.
Formatarea textului
Observam totusi ca textul afisat nu arata prea bine. Este prezentat folosint font-ul de baza al PHP-ului. Acest lucru poate fi modificat folosind codul HTML (Hyper Text Markup Language).
Pentru aceste exemplu putem folosi urmatorul font din HTML :
< font face="Arial" color="#FF0000">
</font>
Observam ca acest cod contine ghilimele care poate incurca interpretorul de PHP aflat pe server. Pentru a evita aceasta problema punem intainte de fiecare “ semnul \ . Astfel , codul rezultat va fi urmatorul :
< font face=\"Arial\" color=\"#FF0000\">
</font>
Acum putem folosi acest cod pentru a modifica afisarea textului nostru, astfel:
print("< font face=\"Arial\" color\"#FF0000\"> Hello and welcome to my website.</font>");
Rezultatul fiind urmatorul :
Hello and welcome to my website.
Lucrand astfel este destul de dificil sa folosim cod HTML in programul nostrum PHP. Vom vedea intr-un tutorial urmator cum putem lucra mai usor .
Pentru a afisa un text in PHP este foarte simplu. Putem folosi functia deja existent in PHP print(). Un exemplu de folosire a acestei functii este urmatorul :
<?
print("Hello world!");
?>
Acest cod are ca rezultat afisarea pe ecran a textului : Hello World!
Variabile in PHP
La fel ca majoritatea limbajelor de programare, PHP permite definirea de variabile. Exista mai multe tipuri de variabile in PHP, cel mai folosit fiind “string” care poate retine text sau numere. Toate string-urile incep cu caracterul “$”. Pentru a asigna text unui string folosim urmatorul cod :
$welcome_text = "Hello and welcome to my website.";
Observam ca asignarea se face destul de simplu. Ceea ce trebuie sa retinem este ca variabilele in PHP sunt case sensitive : adica Welcome_text este diferit de welcome_text. Numele variabilelor nu pot incepe cu “_” sau cu cifre.
Atunci cand vrem sa asignam o valoare numerica unei variabile facem astfel :
$userid = 346;
Observam ca nu am mai pus ghilimele. Asta inseamna ca asignam variabilei valoarea numerica 346 si nu textul “346”.
Afisarea variabilelor
Pentru a afisa o variabila pe ecran folosim, la fel ca mai sus, functia print(), numai ca de data aceasta ii vom da ca parametru o variabila si nu un text :
<?
$welcome_text="Hello and welcome to my website.";
print($welcome_text);
?>
Observam ca atunci cand vrem sa dam o variabila ca parametru unei functii nu folosim ghilimele.
Formatarea textului
Observam totusi ca textul afisat nu arata prea bine. Este prezentat folosint font-ul de baza al PHP-ului. Acest lucru poate fi modificat folosind codul HTML (Hyper Text Markup Language).
Pentru aceste exemplu putem folosi urmatorul font din HTML :
< font face="Arial" color="#FF0000">
</font>
Observam ca acest cod contine ghilimele care poate incurca interpretorul de PHP aflat pe server. Pentru a evita aceasta problema punem intainte de fiecare “ semnul \ . Astfel , codul rezultat va fi urmatorul :
< font face=\"Arial\" color=\"#FF0000\">
</font>
Acum putem folosi acest cod pentru a modifica afisarea textului nostru, astfel:
print("< font face=\"Arial\" color\"#FF0000\"> Hello and welcome to my website.</font>");
Rezultatul fiind urmatorul :
Hello and welcome to my website.
Lucrand astfel este destul de dificil sa folosim cod HTML in programul nostrum PHP. Vom vedea intr-un tutorial urmator cum putem lucra mai usor .
joi, 13 noiembrie 2008
Web 1.0, 2.0 si 3.0
Cu toate ca au trecut multi ani de la aparitia WWW-ului, notiunile de Web 1.0, 2.0 si 3.0 au aparut mult dupa aparitia efectiva a lor. De fapt, ne-am dat seama de Web 1.0 abia dupa ce si-a facut intrarea Web 2.0, prin contrast cu acesta. Pana si in ziua de azi multa lume nu intelege exact aceste notiuni, sau nu le vede rostul, de aceea voi incerca sa fac o scurta prezentare a acestora.
Web 1.0 este prima implementare a web-ului, pe care o putem considera “read-only web”. Astfel, in web-ul initial puteam sa cautam informatie si sa o citim. De fapt, cam acesta era si scopul proprietarilor: website-ul exista pentru a face informatia disponibila oricui si oricand. Vizitatorul nu se putea implica in crearea continutului Web.
Web 2.0 permite crearea de bloguri, wikiuri, upload de continut media (youtube.com), si site-uri de retele sociale (MySpace.com, hi5.com). Aici, utilizatorii participa activ la punerea la dispozitie si raspandirea informatiilor prin intermediul web-ului.
Cautand o comparatie cat mai usor de inteles intre cele doua, am gasit urmatoarele randuri care explica cel mai bine diferentele intre Web 1.0 si Web 2.0:
• Web 1.0 was about reading, Web 2.0 is about writing
• Web 1.0 was about companies, Web 2.0 is about communities
• Web 1.0 was about client-server, Web 2.0 is about peer to peer
• Web 1.0 was about HTML, Web 2.0 is about XML
• Web 1.0 was about home pages, Web 2.0 is about blogs
• Web 1.0 was about portals, Web 2.0 is about RSS
• Web 1.0 was about taxonomy, Web 2.0 is about tags
• Web 1.0 was about wires, Web 2.0 is about wireless
• Web 1.0 was about owning, Web 2.0 is about sharing
• Web 1.0 was about IPOs, Web 2.0 is about trade sales
• Web 1.0 was about Netscape, Web 2.0 is about Google
• Web 1.0 was about web forms, Web 2.0 is about web applications
• Web 1.0 was about screen scraping, Web 2.0 is about APIs
• Web 1.0 was about dialup, Web 2.0 is about broadband
• Web 1.0 was about hardware costs, Web 2.0 is about bandwidth costs
Despre Web 3.0, in alta zi.
Web 1.0 este prima implementare a web-ului, pe care o putem considera “read-only web”. Astfel, in web-ul initial puteam sa cautam informatie si sa o citim. De fapt, cam acesta era si scopul proprietarilor: website-ul exista pentru a face informatia disponibila oricui si oricand. Vizitatorul nu se putea implica in crearea continutului Web.
Web 2.0 permite crearea de bloguri, wikiuri, upload de continut media (youtube.com), si site-uri de retele sociale (MySpace.com, hi5.com). Aici, utilizatorii participa activ la punerea la dispozitie si raspandirea informatiilor prin intermediul web-ului.
Cautand o comparatie cat mai usor de inteles intre cele doua, am gasit urmatoarele randuri care explica cel mai bine diferentele intre Web 1.0 si Web 2.0:
• Web 1.0 was about reading, Web 2.0 is about writing
• Web 1.0 was about companies, Web 2.0 is about communities
• Web 1.0 was about client-server, Web 2.0 is about peer to peer
• Web 1.0 was about HTML, Web 2.0 is about XML
• Web 1.0 was about home pages, Web 2.0 is about blogs
• Web 1.0 was about portals, Web 2.0 is about RSS
• Web 1.0 was about taxonomy, Web 2.0 is about tags
• Web 1.0 was about wires, Web 2.0 is about wireless
• Web 1.0 was about owning, Web 2.0 is about sharing
• Web 1.0 was about IPOs, Web 2.0 is about trade sales
• Web 1.0 was about Netscape, Web 2.0 is about Google
• Web 1.0 was about web forms, Web 2.0 is about web applications
• Web 1.0 was about screen scraping, Web 2.0 is about APIs
• Web 1.0 was about dialup, Web 2.0 is about broadband
• Web 1.0 was about hardware costs, Web 2.0 is about bandwidth costs
Despre Web 3.0, in alta zi.
vineri, 7 noiembrie 2008
Silverlight - Tutorial 1 - Layout Management
SilverLight pune la dispozite mai multe layout-uri pentru design-un aplicatiei web, ceea ce permite un control foarte bun asupra pozitionarii controls-urilor din aplicatia noastra.
Cele mai folosite layout-uri sunt :
* Canvas
* StackPanel
* Grid
Canvas
Este un layout destul de simplu. In acest layout se introduc controls-uri, iar aceastea de pozitioneaza folosind proprietatile Canvas.Left si Canvas.Top care pot fi atasate componentelor care se afla in canvas.
Iata si un exemplu foarte simplu :
< UserControl x:Class="SilverlightApplication1.Page"
xmlns="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml/presentation"
xmlns:x=http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml
Width="400" Height="300">
< Canvas Background="AliceBlue">
< Button Content="Button 1” Width="100" Height="50" Canvas.Left="100" Canvas.Top="100">< /Button>
< Button Content="Button 2" Width="100" Height="50" Canvas.Left="100" Canvas.Top="200">< /Button>
< /Canvas>
< /UserControl>
Codul highlighted arata modul in care sunt folosite proprietatile Canvas.Left si Canvas.Top aplicate unor component-uri care se afla pe Canvas, in acest caz doua Buttons. Culoarea backround-ului am completat-o folosind auto-complete-ul pus la dispozitie de VS2008. Numele culorilor sunt destul de explicite.
Pagina web creata o sa arate cam asa :
Canvas-ul este un layout care poate fi folosit cu mare usurinta, insa el nu permite o prea mare libertate de pozitionare a component-urilor. Daca avem mai multe component-uri pozitionarea lor folosind numai proprietatile Canvas.Left si Canvas.Top ar fi anevoioasa.
O mai mare libertate o permite StackPanel layout.
StackPanel Dupa cum ii spune si numele, componentele din StackPanel sunt asezate unele sub altele.Un exemplu simplu de folosire a acestui layout :< UserControl x:Class="SilverlightApplication1.Page" xmlns="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml/presentation" xmlns:x="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml" Width="400" Height="300"> < StackPanel Background="AliceBlue"> < Button Content="Button 1” Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < Button Content="Button 2" Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < Button Content="Button 3" Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < /StackPanel>< /UserControl> Proprietatea Margin stabileste distante intre component-uri.
Pagina web obtinuta ar trebui sa arate cam asa :
De asemenea StackPanel permite si “insiruirea” component-urile daca folosim proprietatea Orientation. < UserControl x:Class="SilverlightApplication1.Page" xmlns="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml/presentation" xmlns:x="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml" Width="400" Height="300"> < StackPanel Orientation="Horizontal" Background="AliceBlue"> < Button Content="Button 1” Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < Button Content="Button 2" Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < Button Content="Button 3" Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < /StackPanel>< /UserControl>
Propietatea Orientation este implicit Vertical.
StackPanel ofera , in anumite cazuri, o flexibilitate mai buna decat Canvas, dar pentru majoritatea paginilor web nu este de ajuns.
Grid Acest layout ofera cea mai mare flexibilitate. Component-urile de pe el pot fi asezate pe mai multe randuri si coloane. Conceptual , grid layout este la fel ca HTML Table . < UserControl x:Class="SilverlightApplication1.Page" xmlns="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml/presentation" xmlns:x="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml" Width="400" Height="300"> < Grid Background="AliceBlue"> < Grid.RowDefinitions> < RowDefinition Height="60"/> < RowDefinition Height="60"/> < RowDefinition Height="60"/> < /Grid.RowDefinitions> < Grid.ColumnDefinitions> < ColumnDefinition Width="110"/> < ColumnDefinition Width="110"/> < ColumnDefinition Width="110"/> < /Grid.ColumnDefinitions> < Button Content="Button 1" Width="100" Height="50" Grid.Column="1" Grid.Row="0"/> < Button Content="Button 2" Width="100" Height="50" Grid.Column="2" Grid.Row="1"/> < Button Content="Button 3" Width="100" Height="50" Grid.Column="0" Grid.Row="1"/> < Button Content="Button 4" Width="100" Height="50" Grid.Column="1" Grid.Row="2"/> < /Grid> < /UserControl> RowDefinition si ColumnDefinition definim dimensiunile liniilor si coloanelor. Atunci cand adaugam un component folosind proprietatile Grid.Column si Grid.Row specificam linia si coloana pe care se va afla acesta.
Observam ca mai sus am creat doar 3 linii si 3 coloana de dimensiuni fixe. Daca dorim ca dimensiunea sa nu fie una fixa, ci sa fie “restul” ramas din dimensiunea ferestrei , in loc de o valoare folosim “*”.
< RowDefinition Height="60"/>< RowDefinition Height="*"/> Astfel prima linia va avea inaltimea 60 iar cea de a doua va avea ca Height restul ferestrei. Rezultatul codului de mai sus ar trebui sa fie acesta :
Cele mai folosite layout-uri sunt :
* Canvas
* StackPanel
* Grid
Canvas
Este un layout destul de simplu. In acest layout se introduc controls-uri, iar aceastea de pozitioneaza folosind proprietatile Canvas.Left si Canvas.Top care pot fi atasate componentelor care se afla in canvas.
Iata si un exemplu foarte simplu :
< UserControl x:Class="SilverlightApplication1.Page"
xmlns="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml/presentation"
xmlns:x=http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml
Width="400" Height="300">
< Canvas Background="AliceBlue">
< Button Content="Button 1” Width="100" Height="50" Canvas.Left="100" Canvas.Top="100">< /Button>
< Button Content="Button 2" Width="100" Height="50" Canvas.Left="100" Canvas.Top="200">< /Button>
< /Canvas>
< /UserControl>
Codul highlighted arata modul in care sunt folosite proprietatile Canvas.Left si Canvas.Top aplicate unor component-uri care se afla pe Canvas, in acest caz doua Buttons. Culoarea backround-ului am completat-o folosind auto-complete-ul pus la dispozitie de VS2008. Numele culorilor sunt destul de explicite.
Pagina web creata o sa arate cam asa :
Canvas-ul este un layout care poate fi folosit cu mare usurinta, insa el nu permite o prea mare libertate de pozitionare a component-urilor. Daca avem mai multe component-uri pozitionarea lor folosind numai proprietatile Canvas.Left si Canvas.Top ar fi anevoioasa.
O mai mare libertate o permite StackPanel layout.
StackPanel Dupa cum ii spune si numele, componentele din StackPanel sunt asezate unele sub altele.Un exemplu simplu de folosire a acestui layout :< UserControl x:Class="SilverlightApplication1.Page" xmlns="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml/presentation" xmlns:x="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml" Width="400" Height="300"> < StackPanel Background="AliceBlue"> < Button Content="Button 1” Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < Button Content="Button 2" Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < Button Content="Button 3" Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < /StackPanel>< /UserControl> Proprietatea Margin stabileste distante intre component-uri.
Pagina web obtinuta ar trebui sa arate cam asa :
De asemenea StackPanel permite si “insiruirea” component-urile daca folosim proprietatea Orientation. < UserControl x:Class="SilverlightApplication1.Page" xmlns="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml/presentation" xmlns:x="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml" Width="400" Height="300"> < StackPanel Orientation="Horizontal" Background="AliceBlue"> < Button Content="Button 1” Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < Button Content="Button 2" Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < Button Content="Button 3" Width="100" Height="50" Margin="10">< /Button> < /StackPanel>< /UserControl>
Propietatea Orientation este implicit Vertical.
StackPanel ofera , in anumite cazuri, o flexibilitate mai buna decat Canvas, dar pentru majoritatea paginilor web nu este de ajuns.
Grid Acest layout ofera cea mai mare flexibilitate. Component-urile de pe el pot fi asezate pe mai multe randuri si coloane. Conceptual , grid layout este la fel ca HTML Table . < UserControl x:Class="SilverlightApplication1.Page" xmlns="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml/presentation" xmlns:x="http://schemas.microsoft.com/winfx/2006/xaml" Width="400" Height="300"> < Grid Background="AliceBlue"> < Grid.RowDefinitions> < RowDefinition Height="60"/> < RowDefinition Height="60"/> < RowDefinition Height="60"/> < /Grid.RowDefinitions> < Grid.ColumnDefinitions> < ColumnDefinition Width="110"/> < ColumnDefinition Width="110"/> < ColumnDefinition Width="110"/> < /Grid.ColumnDefinitions> < Button Content="Button 1" Width="100" Height="50" Grid.Column="1" Grid.Row="0"/> < Button Content="Button 2" Width="100" Height="50" Grid.Column="2" Grid.Row="1"/> < Button Content="Button 3" Width="100" Height="50" Grid.Column="0" Grid.Row="1"/> < Button Content="Button 4" Width="100" Height="50" Grid.Column="1" Grid.Row="2"/> < /Grid> < /UserControl> RowDefinition si ColumnDefinition definim dimensiunile liniilor si coloanelor. Atunci cand adaugam un component folosind proprietatile Grid.Column si Grid.Row specificam linia si coloana pe care se va afla acesta.
Observam ca mai sus am creat doar 3 linii si 3 coloana de dimensiuni fixe. Daca dorim ca dimensiunea sa nu fie una fixa, ci sa fie “restul” ramas din dimensiunea ferestrei , in loc de o valoare folosim “*”.
< RowDefinition Height="60"/>< RowDefinition Height="*"/> Astfel prima linia va avea inaltimea 60 iar cea de a doua va avea ca Height restul ferestrei. Rezultatul codului de mai sus ar trebui sa fie acesta :
luni, 3 noiembrie 2008
Silverlight - Introducere
SilverLight este alternativa celor de la Microsoft pentru Flash. Inca nu a ajuns sa inlocuiasca produsul celor de la Adobe, dar este intr-o continua crestere de popularitate.
Ce este SilverLight ?
SilverLight este un plug-in pentru browser-ere care face dezvoltarea web mult mai interesanta decat daca am folosi HTML si JavaScript. Chiar daca este un produs Microsoft, SilverLight-ul este independent de platforma, el putand fi utilizat foarte bine si pe sisteme ce ruleaza MAC sau Linux. De asemenea SilverLight-ul este independent si de motorul de cautare : Internet Explorere, FireFox, Safari etc.
Versiunea 1.0
SilverLight 1.0 este foarte asemanator cu Flash Player-ul celor de la Adobe. Ofera posibilitatea de a vizualiza animatii si orice alt fel de documente multimedia, pastrand tot odata compatibilitatea cu HTML. SilverLight este compatibil cu multe formate audio si video : mp3, WMA, WMV etc. In acelasi timp SilverLight se comporta foarte bine si atunci cand vine vorba de streaming, fisierele media putand fi rulate pe masura ce se incarca, fara a fi necesar download-ul lor.
Interfata cu utilizatorul pe care SilverLight o ofera este XAML (Extensible Application Markup Language).
Daca utilizatorul nu are SilverLight instalat , atunci cand deschide o pagina web care necesita acest plug-in pentru a putea fi vizualizata, in motorul de cautare ii va aparea un pop-up care ii ofera posibilitea de a instala SilverLight foarte usor si rapid ( plug-in-ul are doar 1.2MB ).
Versiunea 1.1
Incepand cu aceasta versiune SilverLight ofera posibilitatea de a dezvota cu adevarat aplicatii web.
Daca in versiunea 1.0 SilverLight era compatibil doar cu HTML si JavaScript, acum aceasta compatibilitate s-a extins la C#,VB.Net sau orice alte tehnologii .Net.
In SilverLight 1.1 au fost introduse o multitudine de clase ce faciliteaza lucrul cu tehnologii ca LINQ, generics, multithreading. De asemenea exista support si pentru manipularea XML-urilor, colectiilor , interfetelor I/O etc.
Cu toate imbunatarile aduse , SilverLight 1.1 inca nu are incluse controlere de baza ( buttons, images etc) .
Versiunea 2.0
Odata cu aparitia versiunii 2.0, SilverLight poate sa dezvolte cu adevarat aplicatii web. In continuare codul folosit este XAML ( acesta este o interfata asemanatoare cu HTML-ul : programare declarativa, tag based ), se pastreaza compatibilitatea cu tehnologiile .Net, iar Visual Studio 2008 ofera posibilitatea de a creea proiecte de tip SilverLight 2.0.
Iata un exemplu de program simplu in SilverLight, pentru a vedea asemanarea dinte XAML si HTML.
Proiectul este creeat in Visual Studio 2008. Evident ar putea fi creeat si in alte SDK-uri( Eclipse , devC++ etc.), dar eu prefer VS 2008 datorita Intelisence-ului ( auto-complete-ul VS-ului care mi se pare foarte util ).
Grid – layout-ul suprafetei de afisare.
Button – user control-ul introdus.
x:Name – numele user control-ului.
Iar rezultatul in urma compilarii proiectului este urmatorul.
Ce am vazut mai sus este un exemplu foarte simplu ( practic un “Hello World” in SilverLight ) pe care l-am dat doar pentru a arata codul XAML care este in “spatele” aplicatiilor SilverLight.
Aceasta a fost doar o introducere in SilverLight si cateva cuvinte despre evolutia SilverLight-ului. Ce este de retinut este faptul ca SilverLight este o tehnologie proprietare Microsoft, independenta de platforma, care vrea sa fie o alternativa la Flash-ul celor de la Adobe.
Pentru a va familiariza si mai mult cu SilverLight-ul, cititi tutorialele ce vor aparea in curand pe site unde o sa prezint cum putem construi aplicatii complexe in care vom folosi toate efectele vizuale si optiunile multi media pe care le ofera SilverLight 2.0.
Ce este SilverLight ?
SilverLight este un plug-in pentru browser-ere care face dezvoltarea web mult mai interesanta decat daca am folosi HTML si JavaScript. Chiar daca este un produs Microsoft, SilverLight-ul este independent de platforma, el putand fi utilizat foarte bine si pe sisteme ce ruleaza MAC sau Linux. De asemenea SilverLight-ul este independent si de motorul de cautare : Internet Explorere, FireFox, Safari etc.
Versiunea 1.0
SilverLight 1.0 este foarte asemanator cu Flash Player-ul celor de la Adobe. Ofera posibilitatea de a vizualiza animatii si orice alt fel de documente multimedia, pastrand tot odata compatibilitatea cu HTML. SilverLight este compatibil cu multe formate audio si video : mp3, WMA, WMV etc. In acelasi timp SilverLight se comporta foarte bine si atunci cand vine vorba de streaming, fisierele media putand fi rulate pe masura ce se incarca, fara a fi necesar download-ul lor.
Interfata cu utilizatorul pe care SilverLight o ofera este XAML (Extensible Application Markup Language).
Daca utilizatorul nu are SilverLight instalat , atunci cand deschide o pagina web care necesita acest plug-in pentru a putea fi vizualizata, in motorul de cautare ii va aparea un pop-up care ii ofera posibilitea de a instala SilverLight foarte usor si rapid ( plug-in-ul are doar 1.2MB ).
Versiunea 1.1
Incepand cu aceasta versiune SilverLight ofera posibilitatea de a dezvota cu adevarat aplicatii web.
Daca in versiunea 1.0 SilverLight era compatibil doar cu HTML si JavaScript, acum aceasta compatibilitate s-a extins la C#,VB.Net sau orice alte tehnologii .Net.
In SilverLight 1.1 au fost introduse o multitudine de clase ce faciliteaza lucrul cu tehnologii ca LINQ, generics, multithreading. De asemenea exista support si pentru manipularea XML-urilor, colectiilor , interfetelor I/O etc.
Cu toate imbunatarile aduse , SilverLight 1.1 inca nu are incluse controlere de baza ( buttons, images etc) .
Versiunea 2.0
Odata cu aparitia versiunii 2.0, SilverLight poate sa dezvolte cu adevarat aplicatii web. In continuare codul folosit este XAML ( acesta este o interfata asemanatoare cu HTML-ul : programare declarativa, tag based ), se pastreaza compatibilitatea cu tehnologiile .Net, iar Visual Studio 2008 ofera posibilitatea de a creea proiecte de tip SilverLight 2.0.
Iata un exemplu de program simplu in SilverLight, pentru a vedea asemanarea dinte XAML si HTML.
Proiectul este creeat in Visual Studio 2008. Evident ar putea fi creeat si in alte SDK-uri( Eclipse , devC++ etc.), dar eu prefer VS 2008 datorita Intelisence-ului ( auto-complete-ul VS-ului care mi se pare foarte util ).
Grid – layout-ul suprafetei de afisare.
Button – user control-ul introdus.
x:Name – numele user control-ului.
Iar rezultatul in urma compilarii proiectului este urmatorul.
Ce am vazut mai sus este un exemplu foarte simplu ( practic un “Hello World” in SilverLight ) pe care l-am dat doar pentru a arata codul XAML care este in “spatele” aplicatiilor SilverLight.
Aceasta a fost doar o introducere in SilverLight si cateva cuvinte despre evolutia SilverLight-ului. Ce este de retinut este faptul ca SilverLight este o tehnologie proprietare Microsoft, independenta de platforma, care vrea sa fie o alternativa la Flash-ul celor de la Adobe.
Pentru a va familiariza si mai mult cu SilverLight-ul, cititi tutorialele ce vor aparea in curand pe site unde o sa prezint cum putem construi aplicatii complexe in care vom folosi toate efectele vizuale si optiunile multi media pe care le ofera SilverLight 2.0.
duminică, 2 noiembrie 2008
PHP Tutorial 1 - Introducere
Introducere
Ce este PHP ?
PHP inseamna Hypertext Preprocessor si este un limbaj de scripting server-side. Asta inseamna ca codul este rulat pe server-ul web, si nu pe clientul web, astfel neexistand problem de compatibilitate. PHP este un limbaj relativ nou ( comparative cu Perl sau Java ) dar castiga popularitate destul de repede.
De ce PHP ?
De ce ar invata cineva PHP in locul unui alt limbaj mult mai cunoscut , cum ar fi Perl de exemplu, sau de ce sa inveti un limbaj de scripting ? Invatarea unui limbaj de scripting poate fi foarte utila atunci cand vrem sa construim sau sa dezvoltam o aplicatie web.
Folosirea script-urilor pentru site-urile web mareste interactiunea utilizatorului cu aceastea : putem introduce form-uri de feedback, guestbooks, message boards, counters si chiar optiuni mai avansate cum ar fi sisteme portal, advertising etc.
Scrierea de cod in PHP
Codul PHP este relative simplu ( asemanator cu C-ul , dar ceva mai simplu ) , iar el poate fi scris in orice editor text ( cum ar fi Notepad-ul din Windows ).
Declararea de variabile in PHP
Script-urile PHP trebuie sa fie scrise intre tag-uri PHP. Exista 3 tipuri de tag-uri PHP :
Primul script in PHP
Primul script va fi unul foarte simplu : va returna informatii despre server folosind o functie de baza phpinfo().
La fel ca si in multe alte limbaje de script-ing liniile sunt incheiate cu caracterul “;”.
Testarea script-ului
Acum dupa scrierea primului scrip, salvati sursa ca phpinfo.php si upload-ati-o pe server. Acum scrieti in browser url-ul script-ului ( de pe server ). Daca aveti PHP-ul instalat pe server ar trebui sa primiti inapoi multe informatii despre server.
Daca primiti o pagina alba, inseamna ca exista o greseala in codul PHP ( verificati daca ati pus tag-urile corect sau daca nu cumva ati uitat “;” ). Daca primiti un mesaj de download PHP inseamna ca nu aveti PHP instalat pe server.
Ce este PHP ?
PHP inseamna Hypertext Preprocessor si este un limbaj de scripting server-side. Asta inseamna ca codul este rulat pe server-ul web, si nu pe clientul web, astfel neexistand problem de compatibilitate. PHP este un limbaj relativ nou ( comparative cu Perl sau Java ) dar castiga popularitate destul de repede.
De ce PHP ?
De ce ar invata cineva PHP in locul unui alt limbaj mult mai cunoscut , cum ar fi Perl de exemplu, sau de ce sa inveti un limbaj de scripting ? Invatarea unui limbaj de scripting poate fi foarte utila atunci cand vrem sa construim sau sa dezvoltam o aplicatie web.
Folosirea script-urilor pentru site-urile web mareste interactiunea utilizatorului cu aceastea : putem introduce form-uri de feedback, guestbooks, message boards, counters si chiar optiuni mai avansate cum ar fi sisteme portal, advertising etc.
Scrierea de cod in PHP
Codul PHP este relative simplu ( asemanator cu C-ul , dar ceva mai simplu ) , iar el poate fi scris in orice editor text ( cum ar fi Notepad-ul din Windows ).
Declararea de variabile in PHP
Script-urile PHP trebuie sa fie scrise intre tag-uri PHP. Exista 3 tipuri de tag-uri PHP :
Primul script in PHP
Primul script va fi unul foarte simplu : va returna informatii despre server folosind o functie de baza phpinfo().
La fel ca si in multe alte limbaje de script-ing liniile sunt incheiate cu caracterul “;”.
Testarea script-ului
Acum dupa scrierea primului scrip, salvati sursa ca phpinfo.php si upload-ati-o pe server. Acum scrieti in browser url-ul script-ului ( de pe server ). Daca aveti PHP-ul instalat pe server ar trebui sa primiti inapoi multe informatii despre server.
Daca primiti o pagina alba, inseamna ca exista o greseala in codul PHP ( verificati daca ati pus tag-urile corect sau daca nu cumva ati uitat “;” ). Daca primiti un mesaj de download PHP inseamna ca nu aveti PHP instalat pe server.
Comparatie intre browsere part 1
WaSP (The Web Standards Project) este un proiect ce militeaza pentru respectarea standardelor web. Dintre activitatile acestui proiect, ne intereseaza in special testul Acid, ajuns in prezent la varianta a 3-a, ce calculeaza gradul de compatibilitate a browserelor cu standardele web. Acid1 testeaza compatibilitatea cu HTML 4 si CSS 1, iar Acid2 cu specificatiile CSS 1 si 2. Acid3 testeaza in principal specificatiile pentru aplicatiile Web 2.0: DOM2, EcmaScript, HTML4, HTTP, XHTML 1.0, CSS 2, 2.1 si 3. Testul poate fi facut pentru browserul vostru aici http://acid3.acidtests.org/ , iar aici se gasesc rezultatele principalelor browsere http://acidtests.googletoad.com/. Se observa ca, in timp ce Chrome 1, Firefox 3, Safari 3 si Opera 9.62 obtin un punctaj rezonabil (intre 70 si 90), Internet Explorer 8 pica testul cu brio, insa trebuie avut in vedere faptul ca este inca Beta, spre deosebire de celelalte 3. Se pare ca exista 2 versiuni de browsere care trec testul Acid3, si anume Opera 10.0 Alpha 1 si Safari 4 Developer Preview.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)